Uite cum trec,asa usor si neinsemnat si totusi ma bucur ca la sfarsitul zilei ma pot lauda singura ca am facut macar un lucru bun.Trece atat de repede incat nu-mi vine sa cred ca viata mea deja a inceput,defapt incepuse de cand am scos primul tipat in sala aceea de nasteri,doar ca mi-a luat aproximativ 15 ani sa-mi dau seama.
Stiu ca nu are nici o revelanta ce am scris pana acum,poate ca nici nu trebuie.
Apropo,se pare ca am noroc.Ploile acelea teribile s-au terminat deocamdata,asa ca pot da buzna in piscina fara nici un fel de teama.
Am parte de noi provocari pe care poate inainte nu le priveam atat de serios,dar le accept cu placere.
Prietenii mei sunt cei mai buni din lume si ma simt cea mai norocoasa fata din lume.
Soarele straluceste pentru mine in fiecare zi,vantul bate sa-mi aduca aminte de vechile iubiri,iar oamenii din jurul meu imi fac viata mai frumoasa.
Doar am simtit nevoia sa scriu toate astea fiindca sunt chiar recunoscatoare pentru toate lucrurile bune din viata mea.
